ACREDITA

vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acreditéz, 3 sg. şi pl. acrediteáză

vb. tr.
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv. (fr. accrediter)

acreditez, vb. I. Tranz.
1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ştire etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. - Din fr. accréditer.

v. acredita