ACOSTA

vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg. şi pl. acosteáză

vb.
1. a aborda, (înv.) a ţărmui, a ţărmuri. (Nava ~ la Constanţa.)
2. (fig.) a agăţa, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

vb.
I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
II. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa. (fr. accoster)

acostez, vb. I.
1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de ţărm, de chei etc.
2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa (în mod supărător); a agăţa. - Din fr. accoster.

v. acosta