ACORDEON

Acordeonul este un instrument muzical manual, constând dint-un burduf ataşat la două rame de formă dreptunghiulară, pe care sunt montate butoane, sau la unele tipuri, clape asemănătoare celor de la pian. O persoană poate cânta la acordeon trăgând (expandând) şi împingând (comprimând) burduful, făcând ca aerul să treacă prin conducte metalice, denumite tubuşoare. Acest flux de aer face tubuşoarele să vibreze, fapt care produce sunete. În 1854, Anthony Faas din Pennsylvania brevetează acordeonul. Cel care cântă la acordeon produce diferitele note apăsând butoanele şi clapele. Tubuşoarele şi butoanele care controlează notele joase se află, din perspectiva celui care cântă la acordeon, pe partea stângă a burdufului, iar cele care controlează notele înalte se află pe partea dreaptă. Principalele două tipuri de acordeon sunt cele cu acţiune simplă şi cele cu acţiune dublă. La acordeoanele cu acţiune simplă, fiecare buton produce două note, una când se trage burduful şi una când se împinge. În cazul acordeoanelor cu acţiune dublă, fiecare clapă sau buton produce aceeaşi notă şi la împingere şi la tragere. Cel mai cunoscut tip de acordeon, acordeonul-pian este un acordeon cu acţiune dublă. Acordeonul-pian are un şir de clape asemănătoare celor întâlnite la pian, în locul butoanelor de pe partea dreaptă. Un instrument asemănător acordeonului numit Handäoline, a fost inventat la Berlin în deceniul 3 al secolului XIX. Cyril Demian a brevetat primul acordeon propriu-zis în anul 1829, la Viena. Primele acordeoane aveau zece butoane melodice şi două butoane pentru bas. Versiuni ulterioare au adăugat mai multe butoane, permiţând muzicienilor să producă o varietate chiar mai mare de note şi sunete. Acordeonul-pian a fost dezvoltat în deceniul 6 al sec.XIX. Concertina este un instrument mic, hexagonal, asemănător acordeonului. Este produs în versiuni cu acţiune simplă şi cu acţiune dublă. Sir Charles Wheatstone a inventat concertina în 1829. Acesta a fost inspirat de modul în care funcţionează sheng-ul, o veche muzicuţă chinezească.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne

s. (reg.) muzică.

s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf şi claviatură. (fr. accordeon, germ. Akkordeon)

acordeoane, s.n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură şi butoane, ale cărui sunete se produc prin vibraţia unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] - Din fr. accordéon , germ. Akkordeon.