ACHIZIŢIE

s. f. (sil. -ţi-e), art. achizíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. achizíţiei; pl. achizíţii, art. achizíţiile (sil. -ţi-i-)

s. f.
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist. (fr. acquisition, lat. acquisitio)

achiziţii, s.f.
1. Formă de comerţ care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziţionare.
2. Procurare de obiecte rare.
◊ Expr. A face o achiziţie = a procura, în condiţii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar.
◊ (Concr.) Bun obţinut prin achiziţie (1 ). - Din fr. acquisition , lat. acquisitio, -onis.

v. achiziţie