ACHITA

vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. şi pl. achítă

vb.
1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.)
2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. şi pop.) a număra, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a ~ datoria.)
3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.)
4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligaţie.)ACHITA2 vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

vb.
I. tr.
1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
2. (fam.) a ucide.
II. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
◊ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (fr. acquitter)

achít, vb. I.
1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată.
2. Tranz. şi refl. A(-şi) plăti, a(-si) îndeplini o obligaţie materială sau morală.
◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârşit o obligaţie.
3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. - Din fr. acquitter.

a acuza,
a condamna,
a învinovăţi,
a osândi