ACALMIE

s. f., art. acalmía, g.-d. art. acalmíei; pl. acalmíi

s. v. linişte.

s. f.
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (fig.) linişte după o perioadă de frământări. (fr. accalmie)

s.f. Potolire sau încetare temporară a mişcării (vântului sau valurilor).
◊ Fig. Răstimp de linişte în cadrul sau după o perioadă frământată. - Din fr. accalmie.

agonie