ABSOLUTIZA

vb., ind. prez. 1 sg. absolutizéz, 3 sg. şi pl. absolutizeáză

vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (fr. absolutiser)

absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine. - Absolut + suf. -iza.

v. absolutiza