ABSCISĂ

s. f., g.-d. art. abscísei; pl. abscíse

s. f.
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

abscise, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă.
◊ Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. - Din fr. abscisse , lat. abscissa [linea].

v. abscisă