ABERAŢIE

Aberaţia (lat. aberratio "îndepărtare, rătăcire") poate avea mai multe sensuri:Din punct de vedere fiziologic ea constituie o abatere a unui organ de la tipul normal de formă, de structură şi de funcţiune.În zoologie aberaţia reprezintă modificarea intervenită, în cadrul unei specii, la unii indivizi care, în urma actiunii unor conditii de mediu diferite de cele obisnuite, prezintă a abatere de la tipul normal al speciei. Aberaţa afectează de obicei una sau cîteva proprietăţi de mai mică importanţă, atingând un număr mic de indivizi şi nefixându-se ereditar. Cele mai frecvente sunt aberaţia de culoare (ex. albinismul, melanismul).În fizică există termenul de aberaţie optică: deformare a imaginii, obţinută cu un sistem optic, care se manifestă prin neclaritatea sau colorarea imaginii şi prin necorespondenţa ei cu obiectul. În sistemele optice moderne, diferitele tipuri de aberaţie sunt înlăturate după nevoile impuse de destinaţia acestor sisteme.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f. (sil. -ţi-e), art. aberáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aberáţiei; pl. aberáţii, art. aberáţiile (sil. -ţi-i-)

s.
1. v. absurditate.
2. (FIZ.) aberaţie cromatică = cromatism.
3. aberaţie vizuală v. astigmatism.

s. f.
1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
◊ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
3. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. ( fr. aberration, lat. aberratio)

aberaţii, s.f.
1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.
2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc.
◊ Aberaţie vizuală = astigmatism (2 ). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui astru pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită.
3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie. - Din fr. aberration , lat. aberratio.