ABDICA

vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. şi pl. abdícă

vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)

vb. intr.
1. a renunţa la tron, la un drept.
2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (fr. abdiquer, lat. abdicare)

abdíc, vb. I. Intranz. A renunţa la tron.
◊ Fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). - Din fr. abdiquer , lat. abdicare.

a înscăuna