Abazia (din gr. a "fără" şi basis "mers" ; MED.) reprezintă imposibilitatea de a merge, cauzată de tulburări ale automatismului actului motor al mersului, fără afectarea forţei musculare, mişcărilor segmentare active, funcţiilor vestibulare şi sensibilităţii profunde. Se întâlneşte în cazul unor leziuni, de cele mai multe ori bilaterale, ale lobilor frontali ai creierului, la pacienţi în vârstă cu hidrocefalie hiporesorptivă , afecţiuni ale părţii anterioare ale vermisului cerebelos şi, frecvent, în caz de tulburări funcţionale fără substrat organic (conversiune isterică). Abazia este adesea asociată cu imposibilitatea de a sta în picioare (astazia).