A-

OMDIRIGER A
Les mer på Wikipedia.org...

1 Élément, du latin ad, marquant la direction, le but à atteindre, ou le passage d'un état à un autre (var. : ac-, ad-, af-, al-, am-, ar-, as-, at-). Ex. : abaisser, aborder, accourir, adjoindre, allonger, attendre, assouplir.
+
2 yu. négation ; privation
Élément tiré du grec, exprimant la négation (pas) ou la privation, et dit a privatif. Ex. : acaule, acéphale, amoral, aphasique, apolitique, athée.
REM. a privatif devient an- devant une voyelle ou un h. Ex. : anaérobie, anharmonique. ad-

2
an- (con an-irâni)
â- (con â-suda)
nâ- (apolitique : nâ-siâsi )
bi- (anomie : bi-hanjâri ; amorphe : bi-rixt)

pref. "privativ, negativ". (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de) A2 interj. Exclamaţie care exprimă: surprindere, admiraţie, entuziasm; plăcere, satisfacţie; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2 ). A3 prep.
1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra.
2. (Exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare) Miroase a pământ.
◊ În semn de... Fluieră a pagubă.
3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. - Lat. ad. A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. - Din fr. a. A5 Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an- ] - Din fr. a-.

v. avea

předpona záporu, ne-; neexistence něčeho